X era un om ca toti ceilalti. Cu principii.Sau fara.Incepuse sa “flirteze” de ceva vreme cu o fata. O chema Constiinta. X vedea relatia sa cu Constiinta ca o simpla distractie tinereasca.Rar ii dadea o oarecare importanta si ii mai dezvaluia unele din viitoarele sale planuri care de obicei purtau o tenta negativa. Constiinta era o fata exceptionala. Era innebunita dupa X. Saraca…toata ziua se tinea de el. Era indragostita pana peste cap.Vroia sa stie tot, sa il sfatuiasca sa-l aline , sa- l indrume. O luase cam in serios. Cert e ca o fata mai potrivita ca si ea nu cred ca putea sa-si gaseasca X pentru relatia dorita. X parea ca ramane la stadiul de joaca in relatia lor.
El era o fire foarte impulsiva si individualista. Nu prea tinea cont de sfaturi.De aceea nu-l iubeau multi. De cand se cunoscuse cu fata asta eram sigur ca se mai schimbase dar nici vorba. Era cu nasul pe sus.Un exemplu concret ca fata il iubea mult: X stabilise cu ea ca o va prezenta prietenilor sai ca si iubita , daca Constiinta va merge intodeauna la o distanta de jumatate de metru in spatele sau.Todeauna. Ciudat.Constiinta il iubea prea mult si accepta compromisul.
Sa-i vezi cum mergeau pe strada: X inainte si Constiinta la vreo jumatate de metru in spatele sau.
Deseori X se hotara sa faca unele lucruri rele. Avea atitudini negative. De exemplu se lega de colegii sai de serviciu; cand mergea intr-un peco nu mai platea Orbit-ul de pe raft (era insignifiant de mic si…nu-l vedea nimeni ca “omite” sa-l plateasca). Altadata se hotara sa-si faca de cap prin diferite baruri , sa minta , sa barfeasca , sa injure , sa se poarte foarte urat cu cei din jurul sau. Fata asta , Constiinta era tinuta “sub papuc” in tot acest timp de catre X si pastra in general acea distanta de jumatate de metru in spatele lui.Il iubea. De un timp incoace Constiinta isi lua inima in dinti si se apropia din ce in ce mai mult de X , aproape incalcand distanta stabilita.
Intr-o seara , X se hotari sa faca un lucru oribil. Isi parasi casa si se indrepta spre un loc. Constiinta simtea totul. Era in spatele lui. La jumatate de metru. X grabea pasul. Constiinta facea la fel. X nu schita nici un gest, nu scotea nici un cuvant doar grabea pasul progresiv. Aleea. Strada. Alearga printre oameni pe trotuar. Respiratia ii era haotica. Fugea repede.Tot mai repede.Constiinta fugea si ea . Nu mai tinea cont de regula distantei impuse. Rosu , alb, negru,galben, verde, negru, rosu, alb, gri.Sirul de masini se termina. Traversa strada. Constiinta nu mai suporta. Ii sufla in ceafa deja. Abia pastrand ritmul lui X, il prinse de umar si ii spuse: OPRESTE-TE! TE ROG, NU FA ASTA!
X era confuz, bulversat dar nu-si putea scoate din cap ceea ce isi propusese sa faca. Se intoarse brusc, o privi o secunda in ochi si fara nici o mila ii izbi Constiintei un pumn in plina figura.
Constiinta cazuse ca si secerata la pamant. Fara nici o urma de remuscare X isi continua nebuneste alergarea spre acel loc, spre indeplinirea acelei tinte oribile. Constiinta era o luptatoare. Dooamne cat il iubea. Se ridica ametita din locul in care cazuse .Ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic il urmarea in acelasi ritm nebun pe X. Era din nou in spatele lui. OPRESTE-TE! TE ROG. OPRESTE-TE!
X nu mai suporta. Urmatoarea lovitura o prabusi din nou pe saraca fata. Era vizibil deranjat de implorarile Constiintei si odata cu intensificarea lor comporamentul sau devia si mai mult. Era din nou in acel ritm nebun. Printre lacrimi si stropi de sange Constiinta implora din nou: OPRESTE-TE! TE ROG. OPRESTE-TE!
Cu un ultim efort se ridica. Nu mai poate alerga. Se chinuie. E din nou in spatele lui. Cu ultimele puteri se agata de umarul sau.Din nou. X se intoarce.Ochii li se intalnesc din nou.O secunda. Sleita de puteri, desfigurata si plangand Constiinta repeta :OPRESTE-TE! TE ROG, OPRESTE-TE!
X innebuneste. Pumnul sau o izbeste din nou. Constiinta se prabuseste. Se apleaca asupra ei. In cap ii sunau obsesiv cuvintele ”OPRESTE-TE! TE ROG, OPRESTE-TE!” .O loveste cu o cruzime de nedescris. Parca nu se mai opreste. Vrea sa se asigure ca nu il mai poate implora…
Constiinta nu mai poate striga. Nu mai poate vorbi. Nu mai poate respira….
Se ridica.Se indreapta si fuge din nou.Nu mai simte. Nu gandeste.Nu regreta. Alearga. Rupe cu pieptul impins inainte obstacole imaginare. Cuvintele Constiintei ii suna inca in cap dar in surdina. Incet…tot mai incet. Nu se mai aud. E tot mai aproape. Constiinta ramane acolo. Nu se ridica. Nu da nici un semn ca ar mai putea interveni. O cat ar mai vrea! Nu poate.E moarta. A omorat-o….
El inca alearga. Se opreste. A ajuns.
Cine sa mai strige? Doar ea il iubea cu adevarat…
TE ROG, OPRESTE-TE! NU-TI UCIDE CONSTIINTA!
mi-am adus aminte de 4 intrebari cu cele 4 raspunsuri aferente lor pe care mi le-a propus un prieten….Iacob Coman pentru cei carora le suna cunoscut numele sau il cunoasteti:
